In ultimele zile agentii economici au fost preocupati de finalizarea dosarelor pentru ajutorul de stat in cadrul schemei de minimis, de inregistrarea on-line a acestora si, mai nou, de revolta dusa impotriva ministerului pentru modalitatea de organizare a inregistrarii cererilor.
Nu o sa comentez suspiciunile de coruptie in modalitatea de acordare a ajutoarelor de stat ci mai degraba care ar trebui sa fie rationamentul statului in distribuirea unor astfel de ajutoare.
In primul rand trebuie spus ca obiectul finantarii (cheltuielile eligibile) este similar cu cel al programelor europene (POS-CCE axa 1, PNDR 3.1.2 sau POR 4.3) cu o singura diferenta – posibilitatea achizitionarii de cladiri. Acest lucru lasa loc unor suspiciuni de interventii politice in vederea transferarii unor cladiri de la un proprietar la altul in mod fictiv strict pentru obtinerea de beneficii banesti. Ca o paranteza, noi ne si gandeam ca in activitatea de evaluare a proprietatilor imobiliare pe care o desfasuram sa tratam cu mare atentie aceste tranzactii pentru ca valorile cladirilor vor fi cele regasite in grila notarilor de cele mai multe ori (care adesea nu reflecta valoarea de piata a imobilelor) iar valorile terenurilor aferente vor fi foarte mici pentru a reduce cheltuielile neeligibile suportate integral de beneficiari.
Aspectul coruptiei vazut din perspectiva economica imbraca alte forme fata de perspectiva sociala. Singura diferenta intre o suma de bani intrata in economie pe cai corupte si una intrata in conditii de legalitate este performanta acelor bani.
Acest lucru ar trebui sa preocupe de fapt statul, desi nu este tocmai pe placul agentilor economici, fie ei si onesti.
De fapt, acest aspect m-a preocupat de cand am vazut HG-rile privind reinceperea schemei de ajutor de minimis. In cadrul apelurilor anterioare si in prima varianta a ghidului pentru anul acesta, singurele criterii de departajare a dosarelor de ajutor de stat (in cazul in care toate documentele corespundeau ghidului) erau cele referitoare la eficienta economica a intreprinderii dupa implementarea proiectului, reliefata printr-o serie de indicatori cu limite minime care parca au fost luati din manualele de finante primare din era comunista: rata de solvabilitate generala > 1,66; rentabilitatea cifrei de afaceri > 1% si rata ichiditatii curente > 1. Daca ar trebui sa evaluez o intreprindere cu astfel de indicatori, o prima propunere ar fi o schimbare a managementului sau macar a modelului de business adoptat (desigur difera mult de domeniul de activitate in care se incadreaza). Dar poate ca cei care au elaborat pentru prima data aceasta schema de ajutor de stat s-au gandit ca daca un agent economic se incadreaza in acesti parametri va supravietui macar cei 3 ani de dupa implementare cat timp sunt obligati sa mentina operationala investitia.
Din punctul meu de vedere, statul ar trebui sa fie preocupat de doua aspecte la acordarea ajutoarelor:
1. Sustenabilitatea activitatii pentru care se solicita finantare prin elemente ca indicatori de performanta financiara (RIRF/C, VANF/C, durata de recuperare a investitiei din cash flow-ul generat, ROE, ROA etc.), indicatori de performanta economica (profit econimic, RIRF/K, VANF/K) si printr-o analiza de risc si sensitivitate pertinenta.
si poate mai important
2. Eficienta folosirii banului public. Acest aspect poate fi reliefat prin indicatori precum raportul din contributiile si inpozitele platite in decursul previziunilor efectuate si cuantumul ajutorului acordat sau durata de recuperare a finantarii din inpozite si contributii. In acest fel statul ar putea vedea daca un proiect de investitii merita finantat din punct de vedere social sau a beneficiilor care i s-ar inapoia indirect.
Acesti indicatori ar putea reprezenta si un cadru obiectiv de departajare a proiectelor depuse de agentii economici carora li s-ar putea adauga altii care sa tina cont de politicile publice vizate de guvern cel putin la nivel declarativ (incurajarea tinerilor antreprenori, sprijinirea IMM-rilor, reducerea ratei somajului, cresterea nivelului de tehnologizare a societatilor etc).
Ca si concluzie, din punctul meu de vedere, schema de ajutor de stat ar trebui regandita cu perspectiva beneficiilor viitoare ale statului in gand pentru ca agentii economici vor avea intotdeauna idei de afaceri rentabile mai ales cand finantarea vine aproape gratuit.
Gratian Dobre