Dupa multe dezbateri cu diferite organizatii ale mediului de afaceri, Ministerul pentru IMM-uri, Mediul de Afaceri si Turism a facut primele referiri la criteriile de selectie in cadrul ajutoarelor de minimis.
Dupa afirmatiile ministrului vor fi favorizate societatile din industria producatoare. In acelasi timp vor fi favorizate microintreprinderile, cei care creaza 4 sau mai multe locuri de munca si societatile care activeaza in mediul rural. Se mai vehiculeaza si renuntarea la obligativitatea pastrarii unui anumit numar de locuri de munca. Iata spusele d-nei ministru conform Mediafax:
„Indicatorii sunt următorii: pentru producţie – 35 de puncte, pentru servicii, sănătate, asistenţă – 20 puncte şi la cercetare – 30 de puncte, deci maxim de puncte la producţie. Pe cine vrem noi să ajutăm, cine sunt cele mai fragile, în funcţie de mărime şi atunci am spus dăm maxim de puncte de microîntreprinderi – 15 puncte, la întreprindere mică – 10 puncte, la întreprindere mijlocie – 5 puncte. Al treilea indicator, de departajare cumva, este acel număr de oameni. Dacă aveţi un angajat primiţi 15 puncte, dacă angajaţi două locuri de muncă nou create – 20 de puncte, 3 locuri de muncă – 25, 4 locuri – 30 şi cinci locuri – 35”.
In articolul precedent spuneam ca statul ar trebui sa fie preocupat de sustenabilitatea activitatii economice propuse si de eficienta folosirii banului public (aici). Din cate observ nu se spune nimic de o intaietate a proiectelor cu un grad ridicat de sustenabilitate. Acest lucru poate insemna ca statul se poate trezi peste putin timp ca trebuie sa se inscrie in masa credala a unor beneficiari pierzand si o parte a ajutorului de stat datorita valorificarii bunurilor la valoarea de vanzare fortata dar si datorii acumulate la buget din TVA, impozite si contributii, cum se intampla des cu societatile intrate in insolventa.
In ceea ce priveste eficienta folosirii fondurilor publice nu pot deduce nici macar un criteriu, desi se puncteaza suplimentar infiintarea a 4 noi locuri de munca ceea ce ar aduce si mai multi bani la buget din contributii dar, in acelasi timp, reduc valoarea profitului si, implicit, a impozitului pe profit (daca este cazul).
Mai exista o problema cu aceste criterii. Nu sunt omogene. Promovarea investitiilor in industrie dar in acelasi timp punctarea suplimentara a micro-intreprinderilor si a agentilor economici din mediul rural este neunitara. Intreprinderile din industrie au in general peste 9 angajati si sunt situate in mediul urban.
Astfel, o societate care promoveaza o activitate de productie (35 de puncte), este intreprindere mica (10 puncte) si care creaza 2 locuri noi de munca (20 de puncte) va pierde in fata unei microintreprinderi (15 puncte) in domeniul serviciilor (20 de puncte) care va crea 5 locuri de munca (35 de puncte). Ma intreb care proiect este mai sustenabil sau bancabil dat fiind faptul ca in domeniul productiei la o investitie de 100.000 euro ce necesita 2 angajati gradul de tehnologizare trebuie sa fie relativ ridicat daca aceasta consta strict in echipamente si utilaje. Dumneavoastra in care din cele doua societati ati investi banii?
De asemenea, pentru obtinerea unui punctaj cat mai mare, pentru a creste sansele de aprobare, un agent economic trebuie sa intreprinda o activitate de productie in mediul rural si cu cat mai multi angajati noi (cel putin 4) si sa fi avut cat mai putini angajati in ultimii 2 ani fiscali (sub 9) pentru a se incadra in categoria microintreprinderilor. Privite din acest punct de vedere, criteriile de selectie par de-a dreptul absurde.
Pe langa aceste constrangeri, managementul trebuie sa se gandeasca sa isi pastreze competitivitatea pe piata si sa gaseasca sursele de finantare ale investitiei in prima faza.
Va provoc sa gasim o serie de criterii pertinente pentru acest program la rubrica de comentarii.
Gratian Dobre