Modificările aduse Codului fiscal vizează și modalitatea de impozitare a proprietăţilor imobiliare nerezidenţiale deţinute de persoane fizice.
Clădirile nerezidenţiale deţinute de persoane fizice vor fi impozitate prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2-1,3% asupra valorii rezultate dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat (membru titular ANEVAR). Cota impozitului pe clădiri se stabileşte prin hotărâre a consiliului local.
În cazul în care valoarea clădirii nu rezultă dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat, impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate conform Codului fiscal.
EFECTE ALE IMPOZITULUI PE CLĂDIRI ÎN CADRUL PROPRIETARILOR PERSOANE FIZICE
1. Persoanele fizice care dețin construcții rezidențiale vor plăti în cel mai rău caz un impozit ușor majorat datorită creșterii baremului de calcul per mp. în Codul fiscal.
2. Valoarea de impozitare pentru clădiri nerezidențiale se va uniformiza la nivel național. Impozitul plătit de persoanele juridice va fi egal cu cel plătit de persoanele fizice pentru același tip de proprietate. Se elimină astfel raționamentul financiar în deținerea unei clădiri nerezidențiale. Rămâne, însă raționamentul de ordin emoțional – acela al păstrării bunului în eventualitatea unui faliment al persoanei juridice.
3. Impozitul pentru toate persoanele fizice proprietare de construcții nerezidențiale va crește începând cu 2016 comparativ cu impozitul plătit până acum.
4. În cazul în care persoanele fizice apelează la evaluarea acestor construcții, impozitul de plată poate reprezenta creșterea de câteva ori a sumelor plătite până acum.
5. În cazul în care nu se face evaluarea clădirilor nerezidențiale, impozitul datorat poate depăși de 20 de ori suma plătită până acum.
6. Persoanele fizice care dețin construcții rezidențiale (apartamente, case etc) unde se află sedii de persoane juridice (SRL, PFA, ÎI etc.) vor plăti impozit pentru suprafețele unde se desfășoară activități economice dacă acestea pot fi identificate din contractele de închiriere/ comodat, extrasele de CF etc. Dacă nu se pot identifica suprafețele cu destinație economică atunci întreaga construcție va fi considerată nerezidențială în cazul în care agentul economic își deduce cheltuielile cu utilitățile spațiului. Dacă nu sunt deduse cheltuielile cu utilitățile atunci spațiul este tratat ca fiind rezidențial și impozitat ca și până acum.
Lasă un răspuns